Moldova, colț de rai

Cetatea Petrodava, sanctuarul dacilor liberi

În zilele de toamnă cu soare blând, când o lumină arămie scaldă pădurile și cerul este transparent și incredibil de aproape, în astfel de zile minunate când toate-s parcă așezate cum trebuie iar culorile desmiardă și tămăduiesc privirile călătorului ostenit, chemarea muntelui e mai aprigă ca niciodată.

S-au copt coarnele. Tânjesc după fructele astea sălbăticite pe coclauri greu de ajuns. Tânjesc să stau întinsă în iarbă sub stejarul meu drag, să privesc Ceahlăul în zare și delta lacului pe care plutesc liniștite cârduri de lebede.

coarne1

S-au întors lebedele călătorule. Vor ierna aici, pe lacul Bâtca și prin ianuarie le vei întâlni, grațioase și indiferente, mereu aceleași – fac cupluri pe viață – ciugulind covrigii pe care lumea îi aruncă în apă, de dragul lor.

Năzbâtii albe. Risipă de frumusețe pe ape. Ori de câte ori le văd îmi crește inima de bucurie. Nici eu nu înțeleg de ce.

Dar să ne întoarcem la munți. Și la cetăți. Dacice.

8

Există în vecinătatea orașului Piatra Neamț o ridicătură stranie. Un fel de piramidă cu versanții acoperiți de brazi.  Cu mult, mult timp în urmă, dacii au construit aici o cetate mândră.

Cetatea Petrodava. Ca să urci creasta Bâtcii îți iese limba de un cot. Cu răsuflarea tăiată, îți blestemi zilele până ajungi în poienița de sus.

Ultimul bastion al dacilor liberi. Spirite neînfrânte. Din fosta cetate au rămas acum doar câteva pietre.

De sus, de pe creasta acestui pisc îmi dau seama că oricât de îndârjiți ar fi fost cotropitorii, nu ar fi avut nicio șansă. Așa cum nu au nicio șansă cocalarii doritori de grătare în vârful piscului. Efortul de a escalada panta cu peturi de bere/mici/cărbuni/etc descurajează burtoșii și pițipoancele.

Cu mașina se poate urca doar până pe platoul de la poalele cetății. Desigur că aici iarba nu a scăpat nepârjolită de focurile grătarelor. Cât de imbecilă e dorința unora de a pângări cu orice preț un loc care se presupune că este sit arheologic?

Surâd cu satisfacția unui pui de dac în fața inamicului. Bre…oamenii ăștia au fost teribil de inteligenți dacă s-au gândit să-și construiască cetatea în sălbăticia asta dificil de asediat.

Dă Doamne ploi multe să prefacă drumul respectiv într-unul inaccesibil pentru mașini. Cu cât mai accidentat, cu atât mai bine. Mai puțini cocalari, mai puține gunoaie, mai multă pace și liniște.  Mai multe brândușe de toamnă prin iarbă.

11

Ar trebui interzis prin lege accesul cu mașina pe munte. Muntele se străbate la picior. Muntele trebuie să rămână aspru, sălbatic, interzis scuipătorilor de semințe. Ar trebui ca spiritul locului să-i pedepsească pe toți cei care vin aici lipsiți de respect față de munte și istoria dacilor 🙂

Sub stejarul bătrân, cu ramuri contorsionate, pot fi surprinse pe cameră sfere de lumină.

6

„Orbi” sau doar raze de soare? Sau poate spiritele dacilor care au construit în cetate un sanctuar unde aduceau ofrande zeilor. Cine știe…Cert este faptul că locul în sine are o energie specială, curată.

4

Panorama asupra deltei lacului Bâtca este splendidă. La fel și priveliștea ce dă spre satul Bâtca. Există și un crâng de corni, pentru iubitorii acestor  fructe mai puțin cunoscute.

5

Urcați spre cetate la picior, cu respect și dragoste pentru locul ăsta deosebit. Urcați până în vârf și bucurați-vă în liniște de priveliște. Îmbrățișați stejarul și binecuvântați pacea locului.

1

Cine știe, poate veți fi surprinși de sferele de lumină 🙂

© Ionela Chiru

 

2 thoughts on “Cetatea Petrodava, sanctuarul dacilor liberi”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s