Moldova, colț de rai

Despre rușinea de a fi român peste hotare și străvechea obârșie antipatic de civilizată (pentru unii) a poporului tău.

Trăim vremuri ticăloșite, vremuri ale nimicniciei. Superficialitatea ridicată la rang de artă, jaful necontenit al Ciumei Roșii, distrugerea sistematică a  unei țări sângerânde și zdrențuite, colosala, hidoasa indiferență a societății moderne pentru tot ce înseamnă patrimoniul istoric și cultural al României sunt, din nefericire, constantele care ne reprezintă.

În străinătate, orice român s-a rușinat măcar o dată de originile sale. La întrebarea de unde vii? simți cum cade cerul peste tine. Anticipezi mutre acre și priviri condescendente. Deja te pregătești să te justifici într-un mod sau altul. Sau să-ți justifici conaționalii. Care cine știe ce trăsnăi au mai comis prin țările cu pricina.

O doctorandă româncă mi-a povestit într-o zi pățania ei de la o universitate din Italia. Un profesor a întrebat-o de unde vine și ce căuta acolo. Fata i-a răspuns fără nicio reținere că este studentă și că a venit în Italia cu o bursa de studiu. Domnul profesor a venit atunci cu următoarea replică: româncele mai și studiază??? Credeam că sunt toate prostituate!

Stupefacția domniei voastre, domnule profesor “Macaroni” precum și replica de o eleganță aulică ne determină să credem că mama ignoranților mongoloizi este mereu gravidă.

Într-o zi, un amic (tot de pe meleaguri străine) mă întreabă plin de candoare dacă în România există străzi și hoteluri. Încă nu apucase să ne  viziteze țara.  I-am răspuns că încă ne plimbăm în trăsuri trase de șase armăsari roibi. Pe drumuri pavate cu dale de bazalt. (Am vrea noi! 🙂 ) Că avem hanuri în care dacă te cazezi riști scenarii in genul filmului horror Hostel 🙂

În altă zi, cu câțiva ani în urmă (nu foarte mulți – că altfel s-ar justifica întrebarea) la o conferință în Roma, un student bubos din Boston se apropie stângaci de mine și mă întreabă cu un zâmbet tâmp pe fața lui ca o felie de pizza: în România aveți calculatoare?

Excelul nostru e o numărătoare cu bile bubosule bostănos din Boston. Noi nu folosim Wordu’. Noi avem tăblițe din ceară pe care scrijelim cu o pană de struț LOL și BRB. Nu avem Whatsapp. Avem hulubi care duc în zbor bilețele pline de emoticoane haioase. Avem ca display la PC fundul unei oale de inox în care ne admirăm reflexia de mâncători de borș. Și desigur, bem sângele direct din jugulară ca niște vajnici descendenți ai lui Dracula. Da. Ăla din Transilvania, “țara” aia despre care tu, americanule evoluat, crezi că s-ar afla pe “continentul Bulgaria”.

Românule, cum ar fi în schimb să nu-ți mai fie rușine că ești român?

Să răspunzi răspicat și cît mai tărăgănat dacă se poate – să înțeleagă tot îmbuibatul sărman cu duhul de peste hotare – sunt ROMÂN. Vin din RO-MÂ-NI-A.

Țara aia în care s-a descoperit (deși mulți vor această informație într-un con de umbră) cea mai veche scriere din lume. Țara pe al cărei teritoriu a trăit cea mai veche civilizație a Europei.

Vatra tuturor limbilor lumii.

Țara tăblițelor de la Tărtăria și a impresionantei culturi Cucuteni. Țara dacilor liberi și imortali.

Dar să vorbim pe rînd (și cu mândrie) despre aceste comori descoperite pe pământ românesc.

Într-un sat din județul Alba, cercetătorul clujean Nicolae Vlassa a descoperit în anul 1961, trei tăblițe din lut acoperite cu semne stranii. Dacă datarea acestor plăcuțe este într-adevăr reală   (5500 î.Hr) atunci vorbim despre cele mai vechi artefacte din lume care conțin cel mai probabil prima scriere a omenirii.

tartaria-tablets

Din păcate lutul nu permite datarea prin carbon radioactiv însă alături de tăblițe a fost descoperit un schelet (5300-5500 î.Hr) precum și alte obiecte care în urma datării ar avea vîrsta de 7000 de ani. Așadar vorbim de o datare „indirectă”.

Tăblițele de la Tărtăria intră astfel în competiția celor mai vechi scrieri din lume alături de scrierile egipteană, Harappa și sumeriană care datează toate în jurul datei de 3200-3500 î.Hr.

Artefactele care se află în colecția Muzeului Național de Istorie din Cluj Napoca, continuă să stârnească tot felul de controverse în lumea cercetătorilor din domeniu. Anumite ipoteze susțin nașterea scrierii în Europa și nu în Mesopotamia. Altele îl acuză pe Vlassa de falsificarea artefactelor.

tablitele-de-la-tartaria-in-lumina-noilor-descoperiri-arheologice

În definitiv, e al dracului de dureros pentru anumiți cercetători și istorici să admită că poate prima scriere a lumii s-a născut pe teritoriul actual al României. Ar trebui rescrisă istoria lumii, ar trebui acordată o anumită însemnătate poporului român atât de hulit din toate părțile. Și nu se dorește asta cu niciun chip.

Și, ca într-un cerc vicios, ar trebui recunoscută mai departe ca trasă de păr și cusută cu ață albă, așa-numita latinizare a dacilor. Asta în condițiile în care drăguții de romani au cucerit (cu indulgență) cel mult o treime din Dacia nord-dunăreană, rămânând foarte puțin aici, majoritatea colonizatorilor și militarilor romani nefiind latini (cine mama mă-sii se ocupa de romanizare??) iar geto-dacii s-au războit încă 200 de ani cu romanii.  Unele voci susțin că după războaiele dintre Traian și Decebal, geto-dacii ar fi dispărut din istorie. Alții ar fi în stare să șteargă definitiv din cărțile de istorie existența dacilor.

De fapt pentru cine este atât de indezirabilă originea traco-dacă a limbii române? Propun să medităm un pic la întrebarea asta…

Personal, susțin ipoteza că limba română nu  s-a născut din latină. Ușor, ușor se naște un nou curent susținut de cercetători români și străini – posibila legătura dintre aceste două limbi este aceea de „limbi surori” în cel mai bun caz, ambele provenind dintr-o limbă mai veche, fiind, cel mai probabil, dezvoltări paralele ale acesteia.

Oare oamenii din perioada plăcuțelor de la Tărtăria ce limbă vorbeau? Dar cei care aparțineau culturii Cucuteni?

Linia trasată de Școala Ardeleană și anume faptul că dacii ar fi fost exterminați de romani iar noi am fi latini pur-sânge este teribil de tremurândă și firavă. Trebuie ținut cont că această ipoteză a latinizării a avut drept scop închegarea unei imagini favorabile în ochii marilor puteri europene și că a fost clădită cu precădere pe considerente politice.

Acum, reîntorcându-ne la cultura Cucuteni. Am fost zilele trecute la Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni din Piatra Neamț.  Clădire cu o arhitectura superbă, de fapt poate cel mai spectaculos edificiu din oraș, alături de alte obiective turistice interesante: ctitoriile muşatine (Curtea Domnească, Biserica „Sfântul Ioan Domnesc” şi turnul-clopotniţă al acesteia) precum și alte instituţii muzeale importante, ce fac parte integrantă din Complexul Muzeal Judeţean Neamţ (Curtea Domnească, Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie).

Muzeul de la Piatra adăpostește în prezent cea mai importantă colecție de artă eneolitică din Sud-Estul Europei, motiv pentru care vă recomand călduros să nu ratați acest loc minunat dacă vă aflați în oraș. Prețul biletului este modic iar doamna care se ocupă de oaspeții muzeului – o drăguță.

22093580_1363194067140631_1797207623_n

Elementele colecției sunt alcătuite din obiecte de artă decorativă și figurativă descoperite în siturile de pe actualul teritoriu al judeţului Neamţ (Izvoare, Târpeşti, Bodeşti, Piatra Şoimului, Ghelăieşti, Traian, Văleni), dar şi din afara acestuia (Truşeşti, Târgu Ocna, Poduri). Am avut plăcerea de a-l admira pe Gânditorul din Târpești (e mic, mic – un fel de Tom Degețel 🙂 ) și m-am minunat de cât de elegant și rafinat lucrau ceramica oamenii ăștia din vechime.

22053154_1363194127140625_661639873_n

Ce știm însă despre cultura Cucuteni? Știm că a fost una dintre cele mai vechi culturi din Europa și că a primit acest nume după un sat din județul Iași, sat unde s-au făcut primele descoperiri arheologice prin 1884. Surprinzător este faptul că această cultura a precedat cu câteva sute de ani așezările umane din cultura Sumer și cea a Egiptului antic.

22052894_1363194150473956_585729864_n

Mai știm că reprezintă, în opinia specialiștilor, „cea mai înaltă expresie a creativității umane”. Casele cucutenienilor erau ample, uneori cu etaj, aveau sisteme de încălzire și pereții decorați iar așezările protourbane vechi de 6500 de ani denotă o structură socială foarte avansată pentru perioada respectivă. Populaţia se ocupa cu vânătoarea, agricultura şi meşteşuguri casnice, cum ar fi: ţesutul, olăritul, confecţionarea de unelte.

Un aspect misterios al acestei culturi este faptul că nu au fost descoperite necropole. Izolat, au fost descoperite oseminte îngropate la temelia unor locuințe. Unele voci susțin ipoteza incinerării morților și depozitarea cenușii în vase de ceramică frumos decorate care erau păstrate în casele cucutenienilor.

22053283_1363193987140639_795554506_n

 Știu, figurina aduce a extraterestru 😉

O altă enigmă este  dispariția acestei civilizații. Din datele specialiștilor, există peste 4.000 de așezări descoperite, iar 90% au fost distruse de foc. Cercetătorii culturii Cucuteni nu au putut stabili dacă a fost un cataclism sau o incendiere intenționată și nici motivul care a dus la această extincție.

Probabil vom lupta să dezlegăm  misterul culturii Cucuteni mulți ani de acum înainte. Până una alta, să fim mândri că suntem români și să încercăm, după puteri, să ne transfromăm în niște excelenți ambasadori ai României, oriunde ne-ar purta picioarele dincolo de graniță.

© Ionela Chiru

 

2 thoughts on “Despre rușinea de a fi român peste hotare și străvechea obârșie antipatic de civilizată (pentru unii) a poporului tău.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s