Moldova, colț de rai

Cheile n-au lacăt și roșul nu e roșu – hălăduieli de toamnă

După o zi întreagă de scris la un articol nu tocmai simpatic – din ăla de-ți ies peri albi: științific, cu ton neutru (Doamne și ce greu este să fii neutru!!) abordare academică, bla, bla, bla, după o zi din asta de stat cu botu-n cărți de politică, retorică, lingvistică și alte asemenea torturi mărunte, mintea mea contorsionată odios a cerut pădure, stânci, vâltori înspumate și păstrăv. Cu mămăligă. Și mujdei.

Și iacătă-ne duminica asta la plimbare pe coclauri de toamnă (și ce toamnă!) prin serpentinele din Cheile Bicazului, loc înfricoșător și maiestuos deopotrivă, cu munți atârnați de cer într-un fel aparte și desigur, cu mirosul de Kürtőskalács plutind peste întreaga suflare.

8

Cum altfel ar fi putut fi calea ce leagă mândra Transilvanie de ( la fel de) mândra Moldovă, dacă nu în felul ăsta crunt de frumos? Te uiți la cele două bucăți de cremene care se înalță de-a lungul șoselei și te simți mic, mic de tot. Și oleacă strivit. De măreția asta a naturii. Pe care nu o vom egala în veci.

9

Locul ăsta fermecat face parte din Parcul Național  Cheile Bicazului – Hașmaș și e poziționat comod cu fundul în două luntri, cum s-ar spune pe la noi. Adică Cheile Bicazului sunt ș-ale moldovenilor zbanghii ș-ale ardelenilor cei potoliți cu duhul.

La o aruncătură de băț de Chei este Lacul Roșu, care nu e roșu deloc, deși azi l-am privit prin ochii mei înroșiți de-atâta scris la PC.

12

Legenda spune (mamă ce-mi place cum sună asta, legenda spune 🙂 ) că numele acestui lac situat în județul Harghita ar veni de la o tragedie care s-ar fi petrecut prin anii 1837-1838. Un sat întreg ar fi fost îngropat sub un versant care s-ar fi prăbușit (sau sub o alunecare de teren – nu se cunoaște cu exactitate cauza). Și toate astea fie din cauza unui cutremur puternic, fie din cauza unor furtuni violente care ar fi avut loc în perioada cu pricina. Se mai spune că apa lacului s-ar fi înroșit de la sângele oamenilor și animalelor ucise, motiv pentru care în limba maghiară lacul se numește Lacul Gyilkos (Lacul Ucigașului).

3

Ne cam trece pofta de dat cu barca pe lac, nu? : )))

Lăsând gluma la o parte, lacul este absolut minunat în orice anotimp, dar parcă toamna e de-a dreptul încântător cu toată ceața aia melancolică și cromatica de octombrie reflectată în apele străpunse de trunchiuri pietrificate de copaci. Eu am zăcut pe-o bancă și am privit o vreme lacul așa, fără niciun scop anume. Privit prin ochii mei gri-albaștri-verzi, lacul ăsta roșu se vedea mai mult negru verzui : ))

Ce nu-mi place mie la zonă este faptul că sunt parcă prea multe dughene cu mărunțișuri de vânzare – suveniruri etc și prea multă lume uneori. Chestia asta dă un aer ușor comercial locului, răpindu-i oarecum din farmec. Dar nah, și ei e gură și trebuie să mănâncă.

Înainte să ajungeți în Chei, opriți-vă pentru un păstrăv proaspăt aruncat în tigaie direct din apa bazinului. Păstrăvăria Cheița se află în localitatea Tașca, între orașul Bicaz și Cheile Bicazului. Nu e un restaurant de fiță  așa că serviciile și amenajarea localului nu sunt printre cele mai fericite. Timpul de așteptare este destul de lung în weekend – în timpul săptămânii posibil să fie mai lejer.

pastrav

Cu toate neajunsurile astea, păstrăvul prăjit cu mămăliguță și mujdei este excelent, iar borșul de păstrăv tare, tare bun. Nu e de mirare că lumea stă la coadă ca să prindă o masă. Bodega asta pescărească are cel mai simplu și mai eficient (cred eu) meniu ever.

  • Păstrăv prăjit
  • Borș de păstrăv
  • Hârzob ( de două feluri)

Dacă nu greșesc, cred că au și cartofi prăjiți : )) Ce să dorească omu’ mai mult de la viață? Opțiuni puține, alegeri ușoare : ) Adică nu stai să te gândești prea mult la ce vrei să halești.

Cei ce ridică din sprânceană la auzul cuvântului „extraterestru” hârzob, pot sta liniștiți. E comestibilă trăsnaia.  Păstrăv afumat în cetină. Dar despre hârzob aș dori să vorbesc într-un articol separat, pentru că de gustul său mă leagă o amintire hazlie din timpul studenției.

Păstrăvăria mai are în dotare 5 măgăruși tare simpatici care stau la dezmierdat și niscaiva păuni, găini Mătase Japoneză, fazani, porumbei, etc. Asta așa, de decor dar și spre bucuria plozilor. Și a mea, of course.

7

Ador măgarii. Când nu sunt oameni. 🙂

No, dacă nu v-or purtat chicioarili prin Chei până acum, e musai să le vedeți. Măcar o dată în viață. În Românica nostră mai sunt și altele, dar astea de la granița Moldovei cu Transilvania sunt mai cu moț. Merită bătute la pas ca să vă puteți bucura în liniște de priveliște. Dar dacă nu se poate, e ok și cu mașina.

Dacă tot sunteți prin zonă, traseul Cheile Bicazului – Piatra Neamț este splendid în octombrie. Roșu – oranj, galben lămâi, ocru, verde brotac și verde stins, peste toate tronând un arămiu dement. Toate culorile astea se desfată pe munți și pe dealuri spre bucuria sufletului și a ochiului. Octombrie e luna de toamnă perfectă pentru hălăduieli prin ținutul Neamțului. Temperaturi blânde și peisaje care parcă-s făcute să nu bocești prea mult după vara abia dusă.

PS: langoșii cu gem de zmeură sunt buni. Nu doar măria sa,  Kürtőskalács-ul.

© Ionela Chiru

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s