Moldova, colț de rai

Când toamna se “îngână” cu iarna într-o perlă – fără petale și frunze. Slănic Moldova

No, cât de frumos sună numele ăsta de munți – Nemira?

Pare a fi un nume de zână din basmele de altădat’ sau de preoteasă dacă.

Din nou pe drumuri. Pentru că drumurile ne fac mai bogați la suflet și mai luminoși la chip. De data asta ne îndreptăm spre Slănic Moldova.

Țara mea vrăjită. Țara mea desculță cu parfum de brad în plete. Te privesc prin parbriz cum te scurgi domol în imagini rupte parcă din alte veacuri. Cu satele tale moțăind sub cețuri albăstrii și casele răzlețite pe dealuri. Cu hârtoapele și cârdurile tale de vaci legănându-și  leneș cozile fix prin mijlocul șoselei.

Și toată lumea asta grăbită, toată lumea asta care te-njură și te privește de sus. Și te scuipă toți și parcă toți ar vrea să dezerteze din tine ca să se ducă dracului, spre alte coclauri unde gaura colacului umblă cu câini în coadă.

Eu te privesc și nu mă mai satur de tine. Mie îmi plac hârtoapele tale și mirosul tău bun, de ardei copți pe jar. Și dacă ți-ai rătăcit condurul Cenușăreaso, îți aduc eu o opincă din piele de cerb. Și o basma de borangic. Să nu mă lași să plec Cenușăreaso, că nici eu nu te las. Ține-te scai de mine.

Îmi placi când te primenești în primăvară ca o cocotă și când îți lași frunzele fără regrete, ca acum, când trec prin tine și îți fur o bucată de pădure sau un petec de cer și le bag în sân și le duc departe, departe, în Orașul celor care trec unii prin alții fără să se mai vadă. Fără să se mai audă. Fără să se mai simtă.

Îmi placi iarna când ești mai albă și mai curată decât dantelăriile domnițelor de pe vremuri. Îmi placi și vara când dai năvală-n lume cu o roabă de flori și o răstorni în mijlocul drumului ca și cum ai spune: luați și voi un braț bre pezevenghilor și săturați-vă de-atâta miroznă bună!

Să te urci pe o culme Țară și să strigi tare către noi, ăștia de ți-am pierdut sufletul și ți-am ciuntit frumusețea și te-am sluțit după chipul și asemănarea noastră, Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu. Întocmai ca Lăpușneanu.

*

Dar hai să coborâm din mașină și să ne mai minunăm oleacă de munții tăi cu nume de zână.  Un soare molatec își picură cald făptura peste lume și străzile sunt pustii atât cât trebuie. Ici colo un cuplu plimbându-se agale, fără nicio țintă.

2

1

4

Slănicul – atunci când se îngână toamna cu iarna – are un farmec aparte. Cum spuneam, lume puțină, brazi cât cuprinde. Stațiunea e suficient de curată și îngrijită cât să te facă să-ți dorești să mai revii. Are un parc frumos și clădiri cu o arhitectură interesantă. Plus un aer cochet de provincială cu șaluri verzi bogate, drapate elegant peste o rochie olecuță desuetă.

3

6

În timpul primului război mondial stațiunea a fost redusă la stadiul de ruină. Însă după al doilea război mondial cunoaște un anumit avânt și își recâștigă renumele de perlă a Moldovei. De-a lungul timpului, apele stațiunii au primit numeroase distincții internaționale pentru efectul lor benefic. Așadar veniți de vă adăpați cu sârg din minunile Slanicului! 🙂

9

 

Pe lângă izvoarele minerale faimoase pentru efectul lor tămăduitor, “Perla Moldovei”  dispune de un cadru natural deosebit:  Pârâul Slãnic a tãiat o vale strâmtã, numită Valea Slãnicului, vale care este despãrtitã prin culmi muntoase destul de semețe. La nord –  valea Dofteanei, la sud – valea Oituzului, iar în vecinãtatea vãrsãrii sale în Trotus – culmea Mãgura. Pe flancurile estice se ridică munții Nemira iar la nord muntele Pufu și zona Ceșcheșului. Doritorii de hălăduieli pe coclauri de munte își pot satisface poftele pe îndestulate. Traseul “300 de scari” este alcătuit din Cheile si Cascada Slanicului și reprezintă “cireașa de pe tort” a stațiunii.

De cazat te poți caza fie la vreun hotel (sunt pe alese) sau la vreo pensiune de prin părțile locului. Noi am ales o pensiune. Administratorul nu a fost chiar cea mai plăcută persoană din lume, însă condițiile au fost relativ ok. Toată antipatia lu’ nenea administratoru’ a fost îndulcită de faptul că pensiunea avea “în dotare” două pisici superbe. Și un pârâu clipocitor fix prin curte. În plus, natura din jur avea acel je ne sais quoi care te determină să ieși pe balcon dimineața și să te gândești că Doamne Doamne(când vrea) este bun cu oamenii. Un alt aspect demn de menționat este faptul că vila asta nu are restaurant. Dar se poate hali ceva decent pe la restaurantele altor hoteluri/pensiuni din zonă.

 

Ce ne-a plăcut nouă în mod deosebit pe coclaurile Slănicului: un drumeag pe care am luat-o aiurea doar de dragul pădurii și a priveliștii de pus la rană. Erau pâlcuri de mesteceni golași și uneori, un corb croncănind deranjat de prezența noastră. Tot ținând drumul cu pricina am ajuns sus, într-un vârf de culme unde am gasit Stâna Dacilor.

29

 

No, daci nu erau. Cel puțin nu din ăia în carne și oase. Erau însă niște daci sculptați în trunchiuri de copaci, adevărați străjeri ai locului, impresionanți prin statură și căutătura mândră. Mai erau și ceva chipuri de voievozi. L-am găsit pe nenea care cioplise năzdrăvăniile astea în plin act creator. Drujba lui tăia trăsături colțuroase în carnea lemnului. Îi dăm binețe și intrăm în vorbă. Ne povestește puțin de locul ăsta rătăcit pe dealuri care se dorește a fi un soi de stână/fermă/pensiune. Poți găsi aici căprioare, măgăruși, păuni, un cal negru înalt și masiv (absolut  superb) și desigur, nelipsiții dulăi de stână. Pe lângă dacii sculptați mai sunt câteva trăsuri vechi și o cabană pictată în exterior, toate cu scopul de a crea o atmosferă altfel în peisajul pensiunilor din zonă.

 

Din moment ce ofereau cazare presupun că exista și curent electric/baie. Dar nu bag mâna în foc :)))) Oricum mie mi-a plăcut mult și recomand o plimbare până în sălbăticia cu pricina.

Cam asta a fost cu Slănicul și munții săi cu nume de zână. Opriți-vă o zi – două aici (sau poate chiar o săptămână – dacă vă pică cu tronc). Hălăduiți în voie pe culmi și prin orășelul ăsta cu aer tare. Nu veți găsi perle în Perlă dar vă veți încarca bateriile cu miroznă de brad. Și veți face poate bujori în obraz când se va uita Nemira la voi :))))

PS: Pe lângă Slănic mai sunt și alte locuri demne de vizitat. Dar despre asta într-un alt articol 🙂

© Ionela Chiru

2 thoughts on “Când toamna se “îngână” cu iarna într-o perlă – fără petale și frunze. Slănic Moldova”

  1. Felicitari Ionela! M-ai rascolit profund, in urma cu 14 ani, pe vremea studentiei am mers cu o sora pentru doua saptamani la Slanic. A fost superb, de dimineata pana seara am fost pe toate coclaurile, inclusiv la salina. Legat de izvoare, eu si sora, doua minti luminate, ne-am gandit sa luam apa de la toate izvoarele si-am facut un carcalete, n-ai vrea sa stii cum eram a doua zi :))))

    Liked by 1 person

    1. :))) Cred ca avea un gust apa aia… In legatura cu statiunea, dap, e o frumusete. Daca e sa compar Poiana Brasov cu Slanicul de pilda, castiga Slanic Moldova. Parca nu e atat de comerciala.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s