About me & promoting Romania

 

 

I thought of this virtual space as a window overlooking a wonderful garden. With majestic mountains and endless forests. With a sky that scretches god’s feet and goes farther than that. With tamed waters beneath the wooden decks. With the sweet,  mellow smell of summer hay baked  by the sun and the fresh scent of furrows washed by the rain.

The smell of home. The smell of my country.

I thought of a different Romania. The real one. The one who is excruciatingly beautiful despite its flaws and imperfections.

Romania of forgotten villages. Romania of wilderness.

The elegant and emancipated Romania from the centers of the big cities.

Romania of  vineyards and orchards.

Romania of castles, fortresses, monasteries.

Romania of sordid taverns and  fancy restaurants.

Romania of luscious traditional dishes.

Romania of the good people. Romania and  its immortal traditions.

Romania as told by her biggest fan. Sometimes with humor, sometimes with a little sadness. And almost always with that kind of  love that is stubborn enough to stay on the barricades.

Romania beyond the ditch of demagogic nationalism.

My Romania. Your Romania. Our Romania.

i.

M-am gândit la spațiul ăsta virtual ca la o fereastră cu priveliște spre o grădină minunată. Cu munți semeți și codri nesfârșiți. Cu un cer înalt până la zei și mai departe. Cu ape domoale pe sub punți de lemn. Cu parfum de fân dospit în soare și brazdă spălată de ploaie.

Mirosul de acasă. Mirosul țării mele.

M-am gândit la o altfel de Românie. Cea adevărată. Cea sfâșietor de frumoasă în toate imperfecțiunile sale.

România satelor uitate de lume și a coclaurilor sălbăticite.

România elegantă și emancipată din centrele marilor orașe.

România dealurilor cu vii și livezi.

România castelelor, cetăților, mănăstirilor.

România cârciumelor de cartier cu bucate zdravene și a birturilor cu ștaif.

România oamenilor buni. România tradițiilor care nu vor să moară.

România povestită de cel mai mare fan al ei. Uneori cu umor, alteori cu o vagă tristețe. Și aproape mereu cu o dragoste care se încăpățânează să rămână pe baricade.

România de dincolo de șanțul naționalismului demagogic.

România mea. A ta. A noastră.

Ionela Chiru